1. Patria poate să-ţi ceară sacrificiul vieţii. Ea nu poate să-ţi ceară sacrificiul onoarei.

2. Fraze ce se pare că au exprimat doar o opoziţie dură a maselor:

• În Revoluţia română din decembrie 1989: "Există Dumnezeu".
• În Anglia anului 1997: "Diana, regina inimilor noastre".

3. Eşti sănătos dacă poţi munci. În rest, mai mult sau mai puţin, într-un fel sau altul, toţi suntem bolnavi. Un om sănătos? Se spune că este un om care n-a fost atent investigat de medici.

4. Intelectualul? Un ins, căruia prin ceea ce-şi doreşte, s-ar părea că nimic din ceea ce este scump nu-i lipseşte.

5. Caracteristicile generale ale gândirii umane? S-ar părea a fi: dorinţa de a şti, de a înţelege (impulsionată de o curiozitate de neînvins), dorinţa de claritate (făcând necesară simplificarea, căutarea esenţialului), dorinţa de certitudine (făcând necesară precizia, refuzul ambiguului).

6. Ascultând carillonul unei vechi catedrale glăsuind cerului şi pământului, am înţeles: fără credinţă în Dumnezeu, viaţa noastră ar fi surdo-mută.

7. Să observăm: şi în artă şi în religie creaţia se manifestă prin existenţa inspiraţiei. În religie este vorba de revelaţie (inspiraţia divină).

Să observăm: toate (sau aproape toate!) religiile fac apel la arte (muzica rituală, dansul ritual, pictura, sculptura, arhitectura, etc).

Să observăm: pentru a aparţine clerului sau a fi artist ai nevoie de "chemare". În cazul artei, chemarea este denumită talent.

Credincioşii şi admiratorii sunt cei ce dau forţă religiei, artei. Teologii şi criticii de artă încearcă a explica, unii credincioşilor, alţii admiratorilor, care este motivarea credinţei sau a admiraţiei lor. Să observăm: credinţa implică admiraţia şi deseori admiraţia duce la credinţă. Aproape întotdeauna credinţa şi admiraţia se află împreună.

Să observăm din nou: religiile superioare şi artele divine îşi propun a face Omul mai bun, mai îngăduitor...

Să ne oprim aici. Toate aceste observaţii s-ar părea că ne conduc a ne întreba: oare nu cumva religia şi arta îşi află originea într-un acelaşi chivot al sufletului omenesc? Şi în fond ce exprimă ele? De ce sunt atât de necesare sufletului omenesc?