1. Înţelepciunea? Pretutindeni pe Pământ (când ea poate fi decelată) cam aceeaşi (vezi cvasi-identitatea proverbelor şi a aforismelor diverselor popoare). Prostia are un spectru mult mai mare de originalitate.

Cât de des întâlnim înţelepciunea? Fiind un fel de maximum izolat al Gândirii umane, înţelepciunea este întâlnită rar, chiar deprimant de rar. Beoţia, ţara fericiţilor, se întinde aproape peste tot.

2. Unii cred ca datorită conducătorilor omul primitiv a reuşit să părăsească cavernele. Doamne fereşte ca nu cumva, tot datorită conducătorilor, omul modern să ajungă din nou în caverne.

3. Naţionalistul Iorga a fost omorât de legionari. Comunistul Pătrăşcanu a fost omorât de comunişti. Nu aveau oare ceva comun cei doi oameni? Dar cele două ideologii?

4. Democraţia este ca o bibliotecă. Oricât de bogată şi bună ar fi o bibliotecă, în casa analfabetului ea este cu totul de prisos, este grotescă.

5. Câteva reflexii privitoare la dictatori şi la supuşii lor.

• Dictatorii vor mai mult decât să conducă. Ei vor să se admită că au şi dreptate.

• Nu poate fi dictator decât un om care ar accepta cu uşurinţă să fie slugă.

• Un dictator nu iubeşte şi nu stimează poporul pe care îl conduce. El îl insultă permanent, socotindu-l nevolnic în a se autoconduce. Dezastrul este când dictatorul are dreptate.

• Dictaturile scutesc popoarele de efortul de a gândi. Pare a fi un lucru convenabil unor popoare.

• Se pare că popoarele au nevoie de existenţa fie a lui Dumnezeu, fie a unui Big Brother. Când trebuie să aleagă, adesea ele aleg pe Big Brother. Se pare că Dumnezeu este prea departe.

• Decât conducătorul unui popor încătuşat, care acceptă să fie încătuşat, mai bine ultimul cetăţean al unui popor liber.

6. În faţa remuşcărilor există întotdeauna o cale de salvare: ispăşirea. În faţa regretelor, cel mai adesea, niciuna.

7. Oare frumuseţea lucrurilor sau a fiinţelor este un atribut real al lor, sau doar o calitate cu care uneori sufletul nostru împodobeşte aceste lucruri sau fiinţe?